Treceți la conținutul principal

Cosmetice Sublim Natural Handmade


Poveștile faine, trebuie împărtășite, nu le pot ține numai pentru mine :)
Pe Adriana, creatoarea produselor Sublim Natural Handmade, am cunoscut-o pe facebook în urmă cu an și ceva. De la prima întâlnire face to face  mi-am dat seama că e o femeie pasionată de ceea ce face, o femeie veselă, plină de viață, calda, optimistă. E o adevărată  plăcere să vorbești cu ea; ascultând și observând cu cât entuziasm povestește despre produsele ei, îți dai seama că pune mult suflet în ceea ce face.
Pe pagina Sublim https://www.facebook.com/SublimNH/timeline găsiți creme de față, demachiante, loțiuni, deodorante, creme de corp, rujuri și alte produse minunate. Pentru mai multe detalii, contactați-o pe Adriana și vă va răspunde cu drag.
Am folosit până acum cremă hidratantă de față, cremă de ochi, demachiant și cremă de corp și vă spun că eu sunt foarte mulțumită.
Mie crema de față mi-a ajuns fix 2 luni de zile. Se aplică în cantitate mică deoarece intră foarte repede în piele. Eu am o problema cu mirosurile, dacă nu îmi place cum miroase ceva, mi se face rău, prin urmare mirosul e un criteriu important când îmi aleg cosmeticele. I-am spus acest lucru Adrianei și ea a avut grijă să imi prepare o cremă cu miros discret, pe placul meu.
Demachiantul m-a ținut cam 3 luni de zile, dar eu mă machiez extrem de rar și folosesc cantitate mică. M-am demachiat în fiecare dimineață și seară cu el, iar în zilele când m-am machiat a fost nevoie să-l aplic de 2-3 ori pentru a îndepărta tot machiajul. 

Pentru ca Adriana se pricepe la vorbe mai bine decât mine, vă las să descoperiți povestea Sublim, în rândurile de mai jos:

"Acum ceva timp, să tot fie vreo zece ani, am descoperit uleiul de migdale. Lecturasem suficientă documentaţie şi articole tematice despre beneficiile folosirii produselor naturale asupra tenului şi pielii, în general. Trebuie să specific că grija faţă de ten şi faţă de corpul meu era o preocupare încă de la 20 de ani. Îmi aduc aminte de cremele de la Gerovital şi tot arsenalul de produse (demachiant, loţiune tonică) care mă însoţeau în fiecare dimineaţă şi seară într-un ritual, aproape obsedant, în ceea ce priveşte întreţinerea tenului meu. Dar să mă întorc la uleiul de migdale. A apărut ca o necesitate, deoarce orice demachiant încercasem până atunci, îmi provoca o usturime şi un şuvoi de lacrimi de câte ori îl foloseam. Îmi aduc perfect aminte cum am udat o dischetă demachiantă, am pus ulei de migdale, şi m-am apucat muncitoreste de curaţat tenul. A fost o minune! Nici vorbă de usturime, nici vorbă de lacrimi! Acel moment a reprezentat începutul în ceea ce priveşte folosirea uleiurilor şi a unturilor vegetale. Aveam cutii şi cutiuţe, sticle şi sticluţe cu unturi, uleiuri, uleiuri esenţiale pe care le foloseam pe rând sau, uneori, câte doua-trei odată. Dar toate erau bune, iar ce descopeream eu zi de zi (uleiuri noi, unturi noi, miere şi tot ce ţine de albine) mă obseda într-o singură direcţie: cum ar fi un produs care să le conţină pe toate? Să nu mai aleg între uleiul de migdale, untul de shea, untul de cacao, uleiul de cocos, uleiul de cătină etc, ci să existe un singur produs care să le conţină pe toate şi să-l aplic pe faţă şi pe corp. A fost prima mea cremă, care avea la bază unturi şi uleiuri, toate amestecate (fără gramaj) şi fără topire la o anumită temperatură corectă. Cine ştia că majoritatea unturilor se topesc la 45 de grade, şi cine ştia că untul de shea, dacă îl amesteci cu alte unturi, rişti să ţi se brânzească? Aşadar, am purces la prepararea primei mele creme: pus oală cu apă pe foc, introdus altă oală cu toate unturile, lăsat până am crezut eu că e bine să le las (doar găteam de ceva ani ), amestecat uleiuri vegetale şi uleiuri esenţiale, de-a valma, pus la frigider să se întărească. A ieşit ceva beton (la propriu), era un bulgare de unturi şi de uleiuri, greu de dat pe corp sau pe faţă. Tăiam câte o bucăţică, o lăsam în palmă să se topească, iar apoi încercam să o aplic pe corp şi pe faţă, eu ştiam că îmi face bine! Şi mi-a făcut! Dar n-a ţinut pentru că habar n-aveam de conservant natural cum ar fi vitamina E sau uleiul esenţial de grapefruit. De atunci au fost multe încercări, multă materie primă aruncată şi foarte multă documentare.

Au trecut ceva ani de la prepararea primei creme hidratante handmade, iar pe parcursul anilor, după un search adevărat, atât pe internet (mulţumim lui goagăl) cât şi în cărţile de specialitate (că na, aveam înclinaţie spre studiu) am reuşit să ajung la dozarea şi prelucrarea corectă a unei creme adevărate. De atunci şi până în prezent am învăţat atâta chimie, încât sunt sigură că atunci când fiică-mea, studentă în anul I la Chimie, va fi în sesiune de examene, eu îi voi fi de un real ajutor.

In acea perioadă m-am mai lovit de o altă problemă. Comandam materia primă şi materialele necesare, îmi preparam crema, iar până terminam cutia, materia primă rămasă o aruncam. Pentru că potenţialul oxidativ al unui ulei depinde de factori degradanţi cum ar fi mediul în care este păstrat sau este influenţat de concentraţia acizilor graşi din compoziţie. Unele uleiuri sau unturi se degradează lent, altele accentuat. Atunci au apărut prietenii în peisaj şi rudele. Făceam creme atât pentru mine, cât şi pentru cei din jur (fără niciun profit). Asta până într-o zi, când eram într-un coafor, pe mâna unei prietene dragi, şi încercam din răsputeri să o conving ca în loc de balsam să-mi pună crema mea hidratantă pe păr. Atunci am cunoscut-o pe Angi, o clientă a salonului, care după ce a vazut crema şi a testat-o, mi-a spus: vreau şi eu o cutie! A trecut ceva timp de atunci, dar în fiecare lună telefonul meu sună, iar la capătul firului se aude o voce: “Adriana, mi s-au terminat: crema hidratantă, deodorantul fiica-mii, deodorantul meu cu argilă şi antiridul.


Cum funcționează in prezent afacerea mea? Păi am un numar de cliente de care îmi permit să mă ocup, un fel de consultant în ceea ce privește cosmetica naturală. În funcție de tipul lor de ten, de mirosul preferat, cât și si de textura dorită, le pot crea un produs personalizat. E foarte adevarat că legislația în in vigoare mă obligă la analiza unui produs în care să specific clar ce ingrediente folosesc, iar acest aspect mă constrange într-un fel în momentul în care mi se cere în loc de uleiul esențial de mentă să folosesc uleiul esențial de rozmarin (era un exemplu). Din păcate, nu există în acest domeniu libertatea de a înlocui un ingredient cu altul, fiind nevoită să sa recurg la o altă analiză pentru acest produs. De la cumpararea materiilor prime și a recipientelor, până la fabricarea produsului finit și ambalarea lui, totul trece prin mâinile mele. Nu există să dau un produs cosmetic unei persoane, chiar și când e vorba de o mostră, și să nu sun la un interval de câteva zile să cer un feedback. În momentul în care as scăpa din mână afacerea asta și aș fi nevoită să sa angajez oameni care să se ocupe de ea, aș ajunge exact în punctul în care sunt marile firme de cosmetice naturale, pierzând legatura directă cu clientul. Probabil că ăsta a fost și motivul pentru care nu mi-am dorit un magazin online și nici nu am facut mari investiții în marketing. Cel mai bun marketing a fost acela de a da o mostră din produsul dorit, înainte de a fi achiziționat.


Mi-am pus de zeci de ori intrebarea: cantitate sau calitate? Un prieten bun mă sfătuia să rămân în această arie a unei afaceri de tip boutique, cu servicii de calitate și personalizate. Da, tind și eu să cred că acest concept va prinde tot mai mult in România, în momentul de față îl găsim cu precădere în in serviciile hoteliere."

Comentarii